Știu că ne-am făcut mari și deștepți și ascultăm muzică bună. Că unii dintre noi au ascultat-o din copilărie la disc, că alții au avut cea mai cool adolescență cu chitara în brațe. Știu că am făcut cu toții topuri de cărți și mai deștepte pe care mă bucur sincer că le-am citit.

Dar vreau să scriu acum care sunt sensibilitățile mele muzicale, acelea care nu-mi vin în minte aproape niciodată atunci când vreau să ascult ceva și cărora nici nu le-aș face neapărat publicitate.

  • Muzica în spaniolă – de la romanțe la cântece latino, majoritatea mă binedispun maxim și mă fac să dansez prin casă ca o fetiță de 12 ani. No se puede hacer nada, le înțeleg versurile și îmi sunt toate dragi, îmi amintesc de verile în care învățam spaniolă și femeile din familie mă exploatau pentru voiau să le traduc telenovelele (să fim serioși, nimeni nu avea nevoie de subtitrare: ¿Dónde está la biblioteca?)
  • Coloana sonoră din desenele Disney (alea vechi). Pot să găsesc un cântecel Disney potrivit cu orice moment vesel sau trist din viață, și apoi totul e mai bine. Vă rog să nu comentați la chestiile astea, pentru că Disney-urile sunt artă și ăsta e un fel de adevăr absolut și uneori e bine să fim absurzi în afirmații.
  • ᗅᗺᗷᗅ. Pentru că au un mod de a cânta, chiar și melodiile triste, de parcă viața e frumoasă și azi e cea mai bună zi a vieții tale, iar din cer tocmai au coborât zeii cu ambrozie pentru toată lumea și hai să facem o coreografie pe tema asta.
  • (Aici țineți-vă bine). Cântecele patriotice! Dap. Inclusiv Treceți batalioane, Noi în anul 2000, Generație în blugi, iar de aici ușor ajungi la cântece folk și de munte și am încheiat citatul. Mă impresionează de dinainte de revoluție speranța pe care o aveau oamenii în viitor, ideea de Uniți facem și dregem. Îmi pasă de poveștile în care oamenii cred în ceva și fac ceva pentru asta. În plus, am crescut crezând naiv în tot ce scria în manualele de istorie care idealizau țara, pe Al. I. Cuza și unirea României mari.

Nu întreb cine mai are astfel de plăceri vinovate, pentru că știu că suntem cu toții mici hedoniști melomani, mândri sau nu de asta.