Monica Tarța

The world is my backyard

Category: Sport

Sincer

Lucrurile care ni se par cel mai firești și care „ne fac pe noi să fim noi” sunt, cel mai probabil, formate în copilărie. Ne obișnuim cu ele, sunt mecanisme și tipare de gândire, iar probabilitatea să fim conștienți de ele este destul de mică, pentru că ne intră în reflex așa cum vine și primăvara după iarnă.

Eu am crescut învățată să mă simt responsabilă pentru sentimentele celorlalți, pentru cei din jur, pentru planetă, să îmi pese de câini, pisici, flori, fete, băieți, melodii și cântăreți. Să mă simt vinovată pentru ce nu fac bine și ambiționată pentru ce fac bine, dar nu e perfect. Să mă definesc prin ochii celorlalți, să mă iau și după ei, să mă întreb ce o să simtă toată lumea pe o rază de trei județe înainte să iau o decizie, să am grijă ca toți să fie fericiți. Pentru că după aceea urmam să fiu și eu.

Atunci când te dezvolți cu gândirea asta poți deveni foarte inimos, foarte fricos, foarte ranchiunos… fiecare crește în altă direcție. Când îți dai seama că unele lucruri sunt duse în extrem și nu te fac fericit, încerci să faci altfel. Dar nici pe dos, că nu ai rezolvat nimic. Încerci să înțelegi exact de unde a venit treaba asta, de ce te gândești tu la asta când alții s-ar gândi la altceva, și ce reacții poți să ai astfel încât să te simți în continuare TU, oricine ar fi persoana aia pe care acum o demontezi ca pe un lego.

Tot atunci când eram mică se credea că e bine să menajăm copilul, ca să nu-și spargă capul; cel mai bun mod în care acest lucru se putea face era nelăsându-l să facă nimic, și, ca să ne asigurăm că nu se suie în copaci pe ascuns (de fapt făceam și mai mult de atât), o să-i sugerăm eventual că sportul e ceva greu și înfricoșător, ca și cum te-ai duce într-o cameră unde oamenii te vor pune să sari la trei metri în sus, iar dacă nu poți vor râde de tine și apoi te vor arunca la lei. Și cum îți pasă de ceilalți, nu vrei să râdă nimeni de tine, asta era înfricoșător, leii erau deja ok. Adică dacă leii voiau să te mănânce, îi lăsam, ne gândeam și la sentimentele lor.

După 20 de ani am început să fac multe lucruri pe care mi le doream, pe care le amânam și de care mi-era frică. Am început să schiez, să merg cu bicicleta, să alerg, să merg pe munte, să mă cațăr. Nu mi-era frică de toate (mai ales nu în mod egal), iar cel mai comun sentiment nu era unul de teamă (nu mi se părea nimic periculos la sporturi în sine), ci eram convinsă că eu nu o să pot. Nu credeam că e vina lor (a sporturilor) pentru că mi-ar fi fost greu, ci mi-era foarte clar că eu o să fiu suficient de bleagă încât s-o dau în bară.

Au fost foarte mulți oameni (cărora le mulțumesc din suflet și sunt convinsă că pe alocuri mă supraestimează) cărora le-am zis Crede-mă, dacă am putut EU, sigur poți și tu. Sunt 100% sigură că va fi cel puțin o persoană care o să citească asta și o să-și amintească ce am zis. În special persoane care îmi spuneau că nu au schiat niciodată, că nu pot să alerge pentru că li se face rău sau care nu au învățat să meargă pe bicicletă până la vârsta asta.

De asta v-am zis-o, pentru că încrederea în mine era zero, iar talentele mele țineau mai mult de știință și emoții. Nu eram eu persoana care să se prindă din prima la baschet cum se driblează, care să se dea peste cap la bara de bătut covoare sau care să se suie pe role și să se dea pe toate pantele. Sunt ferm convinsă că putem face absolut orice ne dorim și îmi este cu atât mai ușor să cred asta pentru că am trecut prin asta.

E foarte posibil ca voi să vă pricepeți mai bine. Și mă bucur mult. Ce m-a ajutat pe mine, în sens de talent nativ, era curiozitatea. La un moment dat este o confruntare între curiozitate și teamă și câștigă una sau alta. Cam așa se întâmplă mereu. Eu sunt exagerat de curioasă pentru binele meu, dar încerc să folosesc puterea asta pentru bine, nu pentru rău :)

Anul trecut mi-a trecut prin cap să mă duc la o alergare montană. Mi se pare amuzant când mă gândesc la evoluția mea de la nu-pot-să-alerg-200-de-metri la Hai-la-Ciucaș. Era următoarea cursă de care auzisem și îmi era cu 1% mai puțin frică de cât eram entuziasmată. De atunci am fost la 9 evenimente din astea. De obicei ies pe la jumătate în clasamente, a fost o cursă la care am ieșit în ultimii 10 din 2000, probabil a fost una unde am ieșit mult mai bine. Sunt toate rezultatele pe results.42km.ro și mă uit rar, pentru că pentru mine nu e despre asta.

Oamenii de care vorbeam mai sus că mă supraestimează mă întreabă mereu ce am câștigat. Îmi vine să râd. O medalie, sănătate, experiență, ce să vă spun? Nu ies pe podiumuri, nici nu m-am gândit vreodată la asta. E foarte simplu să judeci o comunitate la un loc după hobby-ul comun, dar aproape toți cei 50 – 100 de oameni pe care i-am cunoscut în ultimul an au un alt obiectiv. E drăguț că unii își imaginează că sunt atât de bună. Mi-ar plăcea să-i cunoască pe cei pe care îi admir și respect și eu și nu sunt niște supraoameni, sunt persoane care și-au pus ceva în minte și au făcut-o. E și mai drăguț cum unii râd de mine pentru că nu câștig nimic, iar în comunitatea asta majoritatea lumii nu a auzit de mine pentru că aș fi la categoria varză, cu ăia care nu au nici o treabă și se plimbă și ei pe munte. Sau nu știu cum sunt exact descriși :)

La un moment dat spuneam că e normal să nu am rezultatele alea bune, pentru că eu nu am mai făcut sport, pentru că am un job, nu fac asta toată ziua, de abia am început, am o mulțime de alte hobby-uri și curiozități și interese, vreau să mai fac și altceva, sunt mai mică, mai mare, prea înaltă, prea scundă, prea nouă, prea.

După Maraton 7500 mă uitam la festivitatea de premiere și speram ca toate fetele care sunt strigate pe podium să arate într-un fel foarte sugestiv. Care să sugereze, mai exact… că numai asta fac. Nu știu ce credeam că o să văd. Nu le-ați identifica în metrou, arată perfect normal. Poate ați vedea o strălucire în ochi. Motivul pentru care nu am eu rezultatele alea este că nu am muncit niciodată pentru asta, nu pentru că ar fi imposibil. Poate asta spune despre mine că nu sunt ambițioasă sau că nu am avut mai multă încredere în mine. Cu siguranță spune că am alt obiectiv.

De ce alerg? (nu alerg mereu, pentru că mă duc la munte și e pantă și acolo merg, ar trebui să menționez). Multă lume mă întreabă. Pentru că mă face fericită. Efectiv fericită. Sunt fericită înainte, sunt fericită în timpul, sunt fericită după. Mă simt ca un animal. Așa cum îmi imaginam eu că se simțea Bambi când eram mică și mă uitam la Disney și aș fi vrut să zburd ca un patruped, liber, în natură, fără să fug de ceva sau către ceva, ci doar din plăcerea de a galopa liber în natură. Nimic nu e mai sexi ca libertatea.

După mulți, mulți ani la fel, la alergările astea am descoperit cum e să nu îți pese de ce cred ceilalți. Nu să nu-ți pese într-un mod urât, ci să nu îți pui problema așa. Să o faci pentru tine. Într-o lume paralelă, în care contezi doar tu, în care nu există ideea de cum pari, cum arăți, cum te porți, cum te miști, cum o să se simtă ceilalți dacă, și așa mai departe. E foarte frumos. E superb. E liber.

Alergări vara 2013

Continuând ideea de aici, il y a:

18.mai Cupa tabere cu suflet http://cupa.taberecusuflet.ro/mountainbike/
25.mai Semimaraton Sibiu http://maratonsibiu.ro/
25.mai Maraton tabere cu suflet http://maraton.taberecusuflet.ro/
25.mai Hit the top http://www.outdoorromania.ro/htt/
25.mai Riders Club Moara Vlăsiei http://www.ridersclub.ro/en/competitie-ciclism/riders-club-moara-vlasiei
01.iun Hercules Maraton http://www.alternativetm.ro/herculesmaraton
01.iun Tuşnad Marathon http://www.tusnadmarathon.ro/
01.iun Fără asfalt Triathlon http://www.faraasfalt.ro/
08.iun Crosul pădurii http://crosulpadurii.ro/?page_id=362
09.iun Maratonul Vinului http://maratonulvinului.ro/
15.iun Cros şi Semimaraton Arad http://www.cros-semimaraton.ro/
15.iun Retezat trail race http://retezat.trailrace.ro/
15.iun Maratonul ţării gugulanilor – ţarcu http://maratontarcu.blogspot.ro/
23.iun Maraton Apuseni http://www.maratonapuseni.ro/
29.iun No stress triathlon http://nostresstriathlon.ro/
30.iun Duatlon ţara Bârsei http://duatlontarabarsei.ro/
06.iul Cozia mountain run http://coziamountainrun.ro/
06.iul Bioeel triathlon challenge http://bioeeltriathlon.ro/index.php/ro/program/
06.iul MTB Maraton Baia Mare http://www.mtbmaratonbaiamare.ro/
06.iul Surmont MTB Challenge http://www.maraton.surmont.ro/
12.iul Saint Ana Lake Exterra Triathlon http://www.xsalt.ro/
18.iul Marathon 7500 http://www.marathon7500.ro/
20.iul Festivalul sporturilor montane transalpin http://www.festivalul-transalpin.drumetiimontane.ro/
03.aug Retezat Maraton http://retezatmaraton.ro/
03.aug Aqua Challenge Mamaia http://smartatletic.ro/aquachallenge/
03.aug Cindrel în alergare http://www.inalergare.ro/
04.aug Maratonul Bucegilor http://www.padinafest.ro/mtb/inscriere-2/
11.aug Babadag XC http://www.biciclete.ro/babadagxc/
17.aug 2×2 Race http://www.2x2race.com/
18.aug Semimaratonul ţării Făgăraşului http://semimaraton-fagaras.com/
24.aug Mureş Olt Marathon http://www.muresoltmarathon.ro/
24.aug Iorgovanu night run http://www.iorgovanu-nightrun.com/
31.aug No stress triathlon http://nostresstriathlon.ro/

Alergări colecţia primăvară – vară 2013

Am fost anul trecut la Ciucaş Trail Running şi la Azuga Trail Race. Au fost weekenduri superbe, aşa că am făcut o listă cu evenimentele la care se poate merge în perioada următoare (până în luna iunie). Enjoy (click pe steluţe)!

6 Aprilie – Semimaraton Braşov –  *

7 – 13 Aprilie – În pas cu Paul – *

21 Aprilie – Maratonul Internaţional Cluj – *

27 Aprilie – Brașov Marathon – *

28 Aprilie – Velo Compass – *

11 Mai – EcoMarathon – *

19 Mai – Bucharest Internation Half Marathon – *

25 Mai – Semimaraton Sibiu – *

1 Iunie – Hercules Maraton – *

1 Iunie – Triatlon Fără Asfalt – *

8 Iunie – Semimaratonul Virşlilor – *

8 Iunie – Crosul pădurii – *

15 Iunie – Retezat Trail Race – *

29 Iunie – Bate Toaca – *

29 Iunie – No Stress Triathlon – *

Run #1

Azi e luni. Dacă vrei să alergi, nu aştepta o zi mai puţin aglomerată.

The day is today, my favourite day.

© 2017 Monica Tarța

Theme by Anders NorenUp ↑