Prima inimă căreia i-am zis nu. Primul om căruia i-am zis că aș vrea să petrec 72 de ore neîntrerupte lângă el. Primul 10. Primul 10 ani. Primul 10% dobândă. Primul urs întâlnit pe potecă. Ultima oară în care am văzut-o înainte să moară. Seara în care am fost prima sub lista de admitere. Noaptea în care am hotărât că n-are rost. Dimineața în care am luat-o la fugă.
Nu mi se făcuse pielea de găină. Nu aveam un fior rece trecându-mi pe șirea spinării. Nu mi se înmuiaseră picioarele, nu plângeam de fericire și nici nu râdeam isteric de panică.
Simțeam doar cum îmi curge sângele prin vene. De parcă mi-ar fi masat cineva fiecare venă și erau toate gata să o ia la goană în cursa asta numită viață. Și să câștige. Pentru că nu concurau cu nimeni, ci doar cu propriul lor start.
18 September, 2014 at 9:49 pm
Primul mafia …