În perioada noiembrie – ianuarie 2011 am locuit în Buenos Aires, unde am avut o viaţă foarte mişto şi am scris câteva texte. Unele au apărut pe viajoa.ro, precum cel de mai jos, altele vor apărea mai târziu pe blog. Pentru că sunt texte care îmi sunt dragi, le republic aici.

Începutul

Înainte să scriu textul de mai jos mă uitam pe un geam mic la nişte norişori superbi, mă bucuram de o mâncare gustoasă şi de senzaţia că m-am născut ca să călătoresc. Eram exact în elementul meu. Mă numesc Monica – nu ştiu dacă mama mea a intenţionat să-mi dea un nume internaţional, dar cred că mi se potriveşte.

Acesta este primul meu articol pentru viajoa.ro, probabil pentru că până acum am visat şi plănuit mai mult decât să călătoresc cu adevărat. Uneori o imaginaţie prea puternică te poate face să uiţi că de fapt nu ai fost în toate locurile pe care visezi să le vizitezi.

De ce am plecat acum?

Ceea ce îmi doresc de la viaţă este să nu mă închid într-o bulă tehnologică urbană, în care să meargă totul ca pe ro(bo)ate şi să mă prefac că nu ştiu cât de diversă este lumea de fapt. Nu văd farmecul în a avea totul la îndemână prin magice procese pe care nu le cunosc sau nu le-aş putea reproduce în lipsă de resurse.

Sunt curioasă şi vreau să cunosc tot, şi de asta sunt acum într-un avion între Bucureşti şi Madrid. Unde am o escală de 6 ore, iar apoi zbor 13 ore către Buenos Aires, Argentina.

Îmi place să fiu cetăţean într-un oraş nou, nu turist. Să traversez uneori pe roşu. Să cer indicaţii în limba vorbită acolo, să merg cu transportul în comun, să stau în parc, chiar să am un job. Aşa că mă întorc în ianuarie, ca să mă asigur că am prins şi sărbătorile care sunt de aici de vară, nu de iarnă, mai precis la 39 de grade cum am fost avertizată.

Despre locul în care plec

Nu ştiu tot ce aş putea şti despre Argentina. Este a opta ţară din lume ca mărime, consumă multă carne de vacă, empanadas şi dulce de leche, dansează tango şi petrec până dimineaţa. Ultimul lucru îl ştiu sigur, pentru că avionul meu ajunge la 9 dimineaţa iar cei care vin de la aeroport vin direct de la o petrecere! :) Dar una peste alta, sunt informaţii pe care le poate citi oricine, iar eu sper să înţeleg cum gândeşte Buenos Aires. Deocamdată simt că emisfera sudică este partea Globului care mi s-ar potrivi cel mai mult, de aceea în viitor vreau să călătoresc în Asia şi Africa.

Am fost întrebată dacă nu mi se pare că plec prea departe. Pentru mine „departe” este un cuvânt relativ. Tot pe lumea asta este, nu plec pe altă planetă (pentru că nu este oxigen, nu de alta). Din punctul meu de vedere, pot să trag continentele mai aproape sau să mă sui în avion şi să călătoresc o zi. Dar nu să mă plâng. Sunt recunoscătoare că pot ajunge aşa de uşor. Şi că am susţinerea multor oameni dragi (care par să mă trimită acolo convinşi că m-aş potrivi decorului) pe care i-aş fi luat cu mine în bagaj :)

Ce cred că se va întâmpla

Fabulos este cuvântul. Am numai romane de Marquez, Llosa şi Allende în minte, cu toată dragostea pe care mi-au insuflat-o ei pentru America Latină. Vreau să trăiesc aşa cum am visat că se poate.

Şi pentru că îmi place să trăiesc într-un oraş nou ca localnic, nu turist, voi avea un job acolo. Sunt voluntar într-o organizaţie care ajută persoanele discriminate, în special imigranţii din Argentina. Chiar acum scriu un articol despre românii imigranţi în toate colţurile lumii. Îmi place că voi avea constant o activitate, pentru că îmi doream foarte mult să pot pleca într-un loc în care pot să şi ajut pe cineva, şi să întorc măcar puţin din lucrurile superbe care mi se întâmplă către cineva care nevoie de ele.

Am obţinut jobul prin organizaţia Aiesec, care m-a ajutat să am o cazare ieftină şi o masă asigurată, şi în care sunt o mulţime de alţi voluntari tineri şi entuziaşti care mă aşteaptă să aibe grijă de mine. Şi eu am fost 3 ani voluntar în organizaţia studenţească ASER, şi aici mi-am format multe visuri. De aici la a fi voluntar într-o cultură care se regăseşte în alte 110 ţări în care pot pleca a fost… un pas mic pentru mine, un pas mare pentru paşaport :)

Nu ştiu cum aş putea să scriu astfel încât să inspir măcar o persoană că visurile sunt realizabile. Sper să reuşesc, iar săptămânile următoare vreau să scriu despre ce descopăr în Buenos Aires. Pentru oricine vrea să călătorească asemănător stau la dispoziţie cu toate detaliile călătoriei mele, aştept comentarii mai jos şi sunt fericită dacă pot da sugestii sau vreun detaliu util.

Cu drag,

Monica

5 Noiembrie 2010