Paradoxul legat de fericire nu este că nu o putem găsi, ci că nu o putem reţine. Cu toţii avem momente din zi în care ne simţim încrezători, bucuroşi, mulţumiţi şi optimişti, însă ne este greu să menţinem această stare, şi tocmai această caracteristică volatilă ne oferă anxietate.

Dacă privim fericirea precum o pasăre (cu care te poţi întâlni în natură, te poţi bucura de ea, însă nu o prinzi în palme), atunci simţim că nu vom putea fi niciodată fericiţi, deoarece nimic nu durează şi nu ne putem bucura pe o durată mai lungă de timp de ceva anume. Însă aici apar câteva conflicte de gândire:

Aşteptările. Unul dintre primele reflexe pe care le avem atunci când ne place ceva este să-l extrapolăm asupra viitorului. Suntem în vacanţă şi ne bucurăm de o privelişte, dar în următoarea secundă ne întristăm uşor pentru că ne dăm seama că aceea nu este priveliştea noastră de zi cu zi. Împărtăşim un moment special cu cineva, însă suntem fericiţi doar atunci când ne imaginăm că astfel de momente se vor repeta mereu. Astfel ne creăm aşteptări legate de lucrurile care ne plac, iar ele devin, din simple bucurii, lucruri care poartă o responsabilitate de a ne aduce acea energie pozitivă mereu.

Definiţia fericirii. Pentru fiecare dintre noi, stările de bine pot fi exprimate diferit. Însă atunci când pentru orice lucru care ne bucură adăugăm o măsură de durabilitate, devenim brusc incapabili să ne mai gestionăm stările. Dacă ne proiectăm foarte mult emoţiile asupra viitorului, atunci nu suntem în control asupra lor, ba chiar vom fi trişti deoarece nu ştim ce se va întâmpla şi prevedem mai multe riscuri. Lipsa de control asupra emoţiilor noastre ne face de cele mai multe ori nefericiţi, însă aceasta este o chestiune de perspectivă.

Percepţia asupra emoţiilor. Simţim că nu suntem în controlul lucrurilor care ni se întâmplă, dar acest lucru este unul destul de natural. Ceea ce se întâmplă de fapt este că alegem să ne pese de lucruri care nu sunt în controlul nostru. Nu problema exterioară a viitorului este o problemă pentru noi, ci faptul că noi ne-am făcut deja nişte planuri în legătură cu acel viitor, iar acum ne este teamă că ele nu se vor realiza.

Partea frumoasă a metaforei legată de fericirea precum o zburătoare este că atunci când vedem o pasăre ne bucurăm de ea, apoi o lăsăm liberă. Nu ne cramponăm în ideea de a o reţine lângă noi pentru totdeauna, doarece ştim că va apărea şi altădată alta care să ne bucure, şi nici măcar nu ne bucură un singur tip de lucruri. Momentele din viaţă nu sunt doar cele în care trăim atât de intens, ci şi cele dintre senzaţiile extreme.

Atunci când nu facem nimic anume (ne gândim la ceva, călătorim cu un mijloc de transport, etc) expresia noastră facială este exact expresia stării noastre emoţionale permanente: dacă vă uitaţi la cei din jur, veţi observa că trăsăturile lor s-au format după emoţiile lor cele mai frecvente. Ei pot fi posaci, zâmbitori, înverşunaţi, trişti, pozitivi. Expresia noastră facială nu este numai genetică, este şi foarte mult o oglindă a caracterului nostru. Atunci când, deşi nu ne gândim la nimic, chipul nostru exprimă ceva, înseamnă că ne-am creat un tipar de gândire. Ce exprimă chipul tău?

Apărut în The Hunger, care aniversează săptămâna aceasta un rotund număr 50.