Monica Tarța

The world is my backyard

16 ani

Autorul meu preferat din liceu era Marin Preda. Îi citeam toate romanele şi mi se părea un bărbat fascinant şi un scriitor subestimat. Aveam citate din cărţile lui scrise la sfârşitul caietelor şi multă nostalgie, bazată pe berăriile frecventate de el în Viaţa ca o pradă.

Berăria Gambrinus era pe atunci locul preferat al scriitorilor, actorilor şi ziariştilor. Caragiale o preluase în 1901, şi până după război a fost (sau aşa mi-o imaginam eu) cel mai boem şi intelectual loc în care te-ai fi putut afla. Acum mi se pare puţin hilar că aveam o viziune atât de romantică pentru o cârciumă :)

Când eram la liceu îmi plăcea să merg pe jos dinspre Kogălniceanu spre Universitate. Mă abăteam din drumul spre casă, pentru că pe acolo se ajungea la toate locurile interesante. Plecam cu Octavia* de la liceu, cântam Hotel Cişmigiu, oftam când ajungeam în dreptul lui şi vedeam că nu mai era nimic, apoi luam metroul de la universitate, pentru că pe magistrala aia mergeau şi metrourile noi. Lungeam drumul spre casă cu vreo oră, dar merita.

Bulevardul Elisabeta era locul meu preferat pentru că avea amintirile hotelului şi berăriei şi pentru că ducea spre universitate, unde nişte băieţi pletoşi vindeau brăţări de piele cu formaţii. Pe acolo o luam ca să ajungem şi la Institul Cervantes, care funcţiona ca un al doilea liceu. Sau ca să mergem după cărţi la Humanitas.

Acum s-a deschis un Humanitas Cişmigiu. Cervantes s-a mutat în clădirea în care este şi Hotel Cişmigiu. Hotel Cişmigiu s-a redeschis.

Iar azi mă duc la Berăria Gambrinus. Preda, o să-mi imaginez că eşti acolo! :)

Cred că Universul conspiră să adune multe lucruri frumoase în acelaşi loc. Mulţumesc.

*Octavia e colega mea de bancă şi singura fată din clasă cu care stăteam în acelaşi cartier şi ascultam aceeaşi muzică. Uneori înnebuneşti în liceu fără un om din ăsta.

3 Comments

  1. Am fost și eu sâmbâtă! Nu pentru Preda, ci pentru că acolo am gustat prima oară bere în copilărie, cu degetul! Când tatăl meu mergea acolo la o bere. În adolescență, fiind deja închis locul – mi-a lipsit mult posibilitatea să merg acolo -nu în altă parte- la o bere cu tata. Iar acum am fost să beau o bere ca și cum mi-ar fi fost alături, chiar dacă de 10 ani nu mai există această posibilitate. XO

  2. Ce fain! Si eu care nu eram mandru ca sunt bucurestean…

  3. O să mă gândesc la ce ai scris tu acum data viitoare când beau o bere, O! :)

Leave a Reply

Your email address will not be published.

*

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>

© 2017 Monica Tarța

Theme by Anders NorenUp ↑